Politetrafluoroetilena este probabil cea mai importantă descoperire din domeniul polimerilor – un element sintetic descoperit din greșeală folosit în cele mai riguroase domenii industriale, în cercetarea de vârf și în aplicații de zi cu zi.
Povestea teflonului începe în aprilie 1938 în laboratorul Chemours Jackson (parte a companiei DuPont) din New Jersey unde chimistul Roy Plunkett încerca să creeze un gaz de răcire mai bun. Acesta a răcit o mostră de gaz de tetrafluoroetilenă în speranța de a crea o alternativă mai bună a Freonului (un produs tot Chemours) – iar dimineața când a verificat mostra a descoperit că gazul dispăruse dar greutatea recipientului a rămas la fel.
În locul gazului de tetrafluoroetilenă apăruse o substanță albă ceroasă depusă pe pereții recipientului. Plunkett a remarcat instant faptul că solidul rezultat era extrem de alunecos și astfel a decis să investigheze proprietățile noii substanțe. În urma testelor și-a dat seama că gazul de polimerizase, astfel dând naștere la Politetrafluoroetilenă (PTFE) – iar că această substanță avea proprietăți fizice și chimice remarcabile.
Teflonul (așa cum a fost denumit PTFE de către DuPont) este inert din punct de vedere chimic în contact cu practic toate substanțele și este cel mai alunecos material din lume. Aceste proprietăți au făcut ca teflonul să fie una dintre cele mai versatile si valoroase invenții din ultimul secol, contribuid la dezvoltarea a numeroase domenii precum cercetarea aerospațială, industria telecomunicațiilor, electronică sau arhitectură.
În 1939 proprietatățile fizice ale PTFE-ului au fost recunoscute în cartea recordurilor, obținând titlul de cea mai alunecoasă substanță cunoscută de om. Coeficientul de frecare este atât de scăzut (0.02) încât a fost comparat cu “gheață umedă pe gheată umedă”
În 1942 invenția lui Plunkett este folosit în dezvoltarea primei bombe atomice în cadrul celebrului Manhattan project. A fost folosită pentru fabricarea garniturilor și a etanșărilor din interiorul bombei, fiind singurul material rezistent la puterea corozivă a uraniului.
Abia în 1945 DuPont înregistrează marca Teflon, știind de capacitățile extraordinare ale acestui material. Peste încă un deceniu ministerul francez de agricultură aprobă folosirea PTFE în domeniul alimentar iar în 1961 este inventată tigaia cu suprafață tratată cu teflon anti-lipire.
Politetrafluoroetilena a avut un rol deosebit de important și în cursa spațială – în 1969 se căutau materiale cu proprietăți deosebite pentru dezvoltarea zborului spațial, iar teflonul era singurul material care rezista la presiunile și temperaturile extrem de scazute și acțiunea corozivă a ozonului.
În prezent se produc în jur de 250.000 de tone de PTFE pe an.